Satul a avut o biserică din lemn, demolată în jurul anului 1920, din care nu a mai rămas decât piatra unde a fost sfânta masă, actualmente în grădina unui enoriaş.
Satul Albeşti, numit cu sute de ani în urmă şi Albeşti Vechi, este menţionat pentru prima dată într-un act din 24 mai 1602, când Ieremia Movilă, întăreşte fiilor lui Cârstea Balş vornic satul Albeşti împreună cu alte sate, deoarece şi-au pierdut ispisoacele „când Mihai Vodă au intrat cu vicleşug în Moldova… arătând înaintea domniei sale precum că hrisoavele şi ispisoacele ce le-au avut ei de la Ştefan Voevod, de la Alexandru Voevod, de la Ioan Voevod şi de la Petru Voevod şi de la alţi domni de mai înainte, pe a lor drepte ocini şi moşii, pe satul anume Albeştiu di pi Jijia, în ţinutul Dorohoiului… iar hotarul satului anume Albeşti, di pi Jijie, ce-i în ţinutul Dorohoiului, să fie după hotarele vechi până unde sau stăpânit din vechiu.”
Din aceste date reiese clar că satul Albeşti este mult mai vechi decât anul 1602, când este pomenit pentru prima dată într-un document.
Satul a avut o biserică din lemn, demolată în jurul anului 1920, din care nu a mai rămas decât piatra unde a fost sfânta masă, actualmente în grădina unui enoriaş.
Biserica satului Albeşti, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a fost construită între anii 1910-1920 cu cheltuiala enoriaşilor şi a proprietarului moşiei Albeşti, Mihalache Bâznoşanu.
Biserica a necesitat reparaţii în anii 1933, 1950, 1965, 1975.
Între anii 1990-1992 ea a fost reparată în exterior, fiind tencuită în praf de piatră de preot Cramba Stelică.
Între anii 2000-2003, în timpul preotului Cramba Dumitru, biserica a fost pictată de pictorul Gheorghe Drăgoi şi ucenicul Constantin Diaconescu.
În prezent, preotul paroh Drobotă Fredolin, păstoreşte parohia de la 1 aprilie 2005, perioadă în care a renovat casa parohială, a tencuit-o în interior în praf de marmură, a pus gresie şi faianţă în baie şi bucătărie, geamuri termopan şi centrală termică cu combustibil lemnos, cu instalaţia şi caloriferele aferente, a instalat hidrofor pentru instalaţia de apă din casă, lucrări care s-au ridicat la suma de 17000 lei suportaţi de preot şi de familia lui.
La biserică s-a cumpărat un pangar, cu ajutorul enoriaşilor s-a vopsit tabla pe biserică şi pe casa parohială cu vopsea lovitură de ciocan, s-a făcut din scândură gardul dintre biserică şi casa parohială, care s-a vopsit. S-a vopsit gardul din fier forjat din jurul bisericii cu vopsea neagră şi albă, de asemenea şi temelia, s-a reparat şi s-a lărgit podul de la intrarea în curtea bisericii.
Cu ajutorul familiei Câmpanu s-a construit un lumânărar de 3x3m cu geamuri şi uşă termopan și s-a pus încălzire centrală în biserică.
De asemenea, s-a construit o casă socială cu o capacitate de peste 100 de locuri, lucrările fiind spre finalizare.
